Hai sa-ti spun cum m-am indragostit 2 ...

       Trebuie sa fie si o parte a 2a, pentru ca m-am avantat in sentimente, iluzii si sperante, si doar cum m-am indragostit nu am mai spus. In mare parte m-am indragostit de el, pentru ca atata timp cat am fost cu el, aveam impresia ca traiesc o poveste. Chiar daca au fost lucruri simple, mie imi plac lucrurile simple. Eu fiind dintr-un oras, el fiind din altul...Vorbisem zile intregi pe net, stiam ca mie deja imi place...si poate ca mai rau o sa fac daca ma voi intalni cu el. Atunci, nu a fost mai rau...dar acum este mai rau, deoarece eu ma gandesc zi de zi la el, la cat de minunate au fost acele zile, cat am stat eu in orasul lui..si care le-am petrecut cu el. Acum, da, a fost o alegere proasta...dar cum ziceam..nu ma asteptam sa devina atat de important pentru mine. Sau nu, nu a fost o alegere proasta, pentru ca nu regret nimic, mi-a placut foarte mult sa-mi petrec timpul alaturi de el. Sunt confuza, nu stiu ce e cu mine, nu stiu ce simt..pur si simplu nu stiu ce naiba e. Acum ca sufar, nu stiu, oricum nu ma asteptam sa tina asa ceva, dar probabil mi-ar fi placut sa incerc, sa incercam amandoi, daca chiar i-ar fi pasat. Mai mereu merg pe "Nu risti, nu castigi.", asa as fi vrut sa ma duc si acum. Sa risc totul pentru el, pentru noi...  Si oricum, cel mai bun lucru din an, a fost sa-l intalnesc pe el. Dar si asa, eu oricum ii voi fi mereu aproape chiar daca, eu sunt aici si el e departe. :) E dureros da', sa oferi dragoste..si sa primesti indiferenta? Poate, la mine, da, e indiferenta...sau nepasare? Stie, stie ca il plac, bineinteles ca nu i-am strigat in gura mare te iubesc, si nici nu o voi face. Dar asta nu a schimbat nimic, chiar nimic. Totul e altfel. Defapt e altfel, de cand ne-am despartit, de cand am fost eu nevoita sa vin acasa...si sa oprim totul. Poate l-am si dezamagit putin, ca vorba aia lumea se baga, si discuta tot felul de c*c*turi . Oricum, doar el stie ce e cu adevarat si ce simte. Zilele cu el, nu le voi uita niciodata, iar una din cele mai minunate...a fost cea in care am primit in dar, ceva personal. Am fost atat de fericita, nu aveam cuvinte, nu imi venea sa cred, atatea fete i-au cerut si ar fi vrut asa ceva, dar nu...el m-a ales pe mine. Pur si simplu am ramas fara cuvinte, am sarit la gatul lui si l-am sarutat. Si totusi, nu e ciudat cum intr-o zi unul dintre strainii de pe strada, poate fi sufletul tau pereche? Ca te poti indragosti intr-o clipa, intr-o zi, in cateva zile, dar sa uiti acea persoana poate dura chiar si ani? Dragostea e de neinteles, e complicata...iar noi, fiecare o complicam si mai tare cu caracterele noastre pline de orgoliu si mandrie. Cum as fi putut sa nu ma indragostesc de el, cand doar atunci cand ma privea, sau imi oferea zambet..inima imi batea mult mai tare ? Cum as fi putut sa nu o fac, cand s-a comportat minunat? Cum as fi putut sa nu o fac cand atingerile lui trezeau in mine fiori, care imi dadeau senzatia aia de piele de gaina? Cum as fi putut sa nu o fac cand ma saruta de parca nu putea respira, iar eu eram aerul lui? Cum as fi putut sa nu o fac, cand cu el am trait cea mai frumoasa noapte de dragoste din viata mea? Si atunci, cum as fi putut sa nu ajung sa ma indragostesc de el, cand totul era perfect? Am fost avertizata de prietena mea, dar a fost degeaba. Imi doream atat de mult, sa-l vad, sa-l cunosc, sa fiu cu el... Chiar daca acum, poate doar eu ma mai gandesc la noi 2, in visele mele suntem mereu impreuna :). Normal ar trebui sa fiu cum e el, si daca lui nu-i pasa, e ok, nici mie nu-mi pasa ! Dar mie imi pasa, mie imi pasa prea mult, din milioane de oameni eu l-am vrut doar pe el. Si oricat ar fi distanta de grea, el are locul sau in inimea mea, si sper doar ca odata va realiza ca a pierdut pe cineva, care ar fi facut orice doar sa-l vada fericit, care ar fi avut grija de inima sa, mai mult decat ar fi avut de ea. Si, sper ca totusi frigul sa-mi inghete dorul de el. Tot ce am facut cu el, au fost chestii minore si simple, care mie mi-au ajuns la inima. Ne-am plimbat, ne-am uitat la filme, am iesit cu prieteni, ne-am sarutat, ne-am comportat ca 2 iubiti. Si, brusc totul se termina, si totul se termina cu o zi inainte, de cand ar fi normal, si cand m-as fi asteptat eu.Imi e dor de el, chiar daca nu merita :(. Puteam sa jur, ca ii pasa macar 5 %, dar nu, nu... Si mereu, ma intreb ce e asa greu sa-ti pese macar putin? Sa-ti pese, nu costa nimic. Si uite-ma, dupa o saptamana, stau aici si inca imi scriu povestea gandindu-ma la el, iar el..pe el probabil il doare-n cot de mine. Cateodata, mintea are nevoie de mai mult timp, sa accepte ceva ce inima stie demult. Poate la mine, mintea mea nu accepta, si probabil inima mea stia de la inceput, ca nu are rost sa ma indragostesc de el. Stiu ca nu am zis nici acum foarte multe detalii, nu am exprimat perfectiunea ce am trait-o cu el, insa detaliile nu cred ca sunt atat de importante, pe cat sunt sentimentele mele pentru el.La ce as renunta, pentru doar inca un minut cu el? Buna intrebare! La cat sunt de nebuna, as renunta la orice, chiar daca poate nu merita osteneala.  L-as fi vrut pentru o vesnicie, dar el a renuntat, a renuntat la mine, la noi doi. Si chiar daca sunt atatia baieti pe lume, eu tot pe el il voi iubi... Il vad si acum on-line, dar acum stiu ca nu mai e pentru mine.Pentru el am fost doar o aventura, sau doar o alta fata pe care a innebunit-o, nu stiu, habar nu am. Unele lucruri ma fac sa cred ca am fost doar o alta aventura de a lui, dar alte lucruri ma fac sa cred contrariul, ca totusi ceva am insemnat pentru el, atata timp cat m-a lasat in viata lui. Nu stiu ce sa cred, nu stiu cu adevarat ce e, asta doar el o stie, sau poate doar am gresit eu crezand ca el va putea simti ceva pentru mine. Poate ne vom mai vedea candva, si poate atunci vom avea ocazia sa vorbim despre toate astea ce au fost intre noi. Poate pana atunci il voi uita... Dar numai poate ...