Inca si acum imi pun aceasta intrebare: "Ce m-a facut sa-mi fac acest blog?" Pe de o parte una din prietenele mele cele mai bune, pe de alta voiam de foarte mult timp, insa, nu stiu ceva parca ma oprea. Nu stiu ceva din mine urla sa imi pun toate gandurile in scris, dar parca altceva imi zicea " stai cuminte, nu esti in stare sa faci asta" ! Nu stiu, probabil pentru ca asa sunt eu, nu pot sa ma tin de un lucru pana la capat. De orice chestie ce m-am apucat, de mica si pana acum...nu am reusit sa o duc la final. Pur si simplu renuntam. Renuntam la a-mi trai visele, renuntam la a face ceva cu viata mea..renuntam pur si simplu la tot. Imi era frica...pur si simplu imi era frica sa continui singura. Daca incepeam sa fac un lucru care imi placea, nu tin minte sa fii fost vreodata sustinuta de persoanele dragi, pe care mi le doream alaturi in drumul meu...
Imi auzeam doar "Sigur, te duci si acolo.. da' ce sa faci tu acolo?", " Cat o sa te tina?" , "Nici nu ai altceva mai bun de facut." , " Pune mana si fa ceva folositor"... Tot felul de chestii care pe mine ma faceau sa cred ca pur si simplu orice fac e in zadar, ca nu fac nimic bine, si pur si simplu nimeni nu e multumit de mine si de felul meu de a fi. Mereu am fost diferita, dar niciodata nu m-am considerat mai buna sau mai rea fata de o alta persoana. Am 23 de ani, si inca nu am realizat nimic... Nu am nimic, si nu pot spune ca ma mandresc, dar nici ca regret ceva din viata mea. Toate alegerile ce le-am facut, fie bune sau rele, nu le regret...probabil cele rele, in momentul cand le-am ales mi s-au parut cele mai bune. Si acum nu stiu...la insistentele prietenei mele, care ma considera o fata foarte puternica, care imi spune de fiecare data cand are ocazia "Tu poti, tu poti sa o faci ! " Fie ca e vorba de un esec in dragoste, fie ca e vorba de altceva.. ea mereu ma considera o invingatoare. Mereu imi spune " eu nu pot sa fiu ca si tine, nu pot zambi si sa ma prefac ca totul e bine, cand in mine sufletul imi urla, nu pot sa ma ascund, nu pot sa nu ma arat... asa cum o faci tu, esti puternica". Mi-a zis "De ce nu iti faci un blog? Ai avea atatea despre ce sa scrii... Iar mie tu stii sa imi dai doar sfaturi bune de fiecare data." Stiti ce am raspuns? " M-am gandit si eu la asta, dar nu, nu pot sa o fac. Mi-e frica de feedback`uri. Mi-e frica de parerea tuturor. Mi-e frica de ceea ce cred altii. " La care ea imi da o replica, la care nu am avut cum sa-i raspund.. Mi-a raspuns : "Nu esti tu aia, care ziceai mereu ca nu iti pasa ce cred altii despre tine? Nu esti tu care ai avut parul in toate nuantele posibile, de la albastru la portocaliu? Nu esti tu aia care niciodata nu s-a luat dupa ceea ce spunea lumea?" Pur si simplu, nu aveam cum sa-i raspund...deoarece avea dreptate. Avea mare dreptate...niciodata nu mi-a pasat ce zice lumea despre mine, sau ce crede. Mereu am fost cum am vrut eu sa fiu, m-am imbracat cum mi-a placut mie indiferent cat de ciudat sau aiurea era, si am facut tot ceea ce mi-a facut placere indiferent daca, poate unele din aceste lucruri mi-ar fi adus o reputatie proasta. Mereu am zis " Cine ma place, ma place asa cum sunt ! Nu sunt vreo sfanta, dar nici vreo vagaboanda ! "
Si uite-ma stau aici in fata calculatorului, scriind primul meu articol. Chiar acum am vorbit la telefon cu prietena mea, care bineinteles m-a intrebat : " Te-ai gandit? O sa iti faci acel blog, nu?" I-am raspuns: " nu stiu, poate", ea nestiind ca deja scriu acest prim articol, cu gandul la ea..si la toata increderea si sustinerea ce mi-o poarta. Cu ocazia asta, ii multumesc si aici, pentru prietenia ei, pentru toata sustinerea ei, pentru increderea ei, pentru ca vede in mine ceea ce eu nu vad..o luptatoare! Si, sa stii datorita tie am prins curajul necesar de a-mi face acest blog. Te iubesc mult, draga prietena si MULTUMESC !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu