Valentine's day !

           Dupa cum bine stim cu totii, ieri a fost Valentine's Day, sarbatoarea asta stupida, in care toti isi spun cat de mult se iubesc, si vai, cat de fericiti sunt impreuna... Asta, pana cand apare cineva sau ceva mai bun. Asa e mereu. Nu imi plang de mila, dar sa fim realisti. Nu mai exista povestile alea de "true love", care tin pana la adanci batraneti, desi, noi, cam toate fetele speram sa ne traim povestea, asa cum si-a trait-o si Cenusareasa. Visam sa ne gaseasca acel print, sa vada in interiorul nostru, sa ne placa pentru ceea ce suntem si asa cum suntem, nu pentru frumusetea pe care o afisam, ascunzandu-ne toate defectele cu ajutorul machiajelor. Eu sunt poate, cea mai sensibila persoana...pe care o stii, sau nu o stii, ca ma ascund aici, sub anonimat, scriind. Si da, ca am fost singura in aceasta zi a iubirii, a fost aiurea rau. Nu stiu cum v-ati petrecut voi, cat de frumos v-ati mintit, sau poate unii chiar sunteti norocosi si sunteti indragostiti cu adevarat.. daca mai exista asa ceva. Ce pot sa spun? Am fost cu prietenele.. au cumparat cadouri pentru iubitii lor, si probabil deaia am devenit si mai melancolica. Am devenit atat de melancolica... incat voiam sa ies in oras, sa-mi cumpar singura macar un trandafir. :)) Stupid nu? Stiu.. Dar pur si simplu nu mai pot sa spun tuturor ca sunt bine, ca am trecut peste acele despartiri care inca ma dor, care inca imi rup sufletul, care mi-au ramas ca o amprenta pe inima si in minte. Toata lumea imi spune.."esti o persoana puternica". Sunt puternica pentru ce? Pentru ca pot sa zambesc de fiecare data cand nu sunt singura? Pentru ca pot sa ma prefac ca totul e bine in jururl meu? Poate sunt puernica, da... ca reusesc sa zambesc ziua, dupa ce am plans toata noaptea. Dar, nu stiu, eu consider.. ca persoanele puternice sunt alea.. care sunt in stare sa recunoasca cu adevarat ce e in sufletul lor, sa spuna nu, nu sunt bine.. azi-noapte am plans... Doar ca eu nu pot, nu pot sa ma plang persoanelor dragi, ca nu sunt bine, ca nimic nu-mi merge bine.. pe nici o cale. Si, ce sa zic "Felicitari!" tuturor, care v-ati distrat de Valentine's. La mine, a fost ziua...in care paharul chiar nu a mai rezistat, si s-a spart..si au izbucnit toate sentimentele, si durerile afara...si am devenit o dramatica, si am plans toata ziua..pentru tot ce ma doare, si peste tot ce nu am putut sa trec, pana acum.. si nu stiu daca o voi face vreodata. Oricum, am fost singura acasa, nu a fost vreo problema ca m-ar vedea mama sau cineva.. Si oricum, mamei nu cred ca i-ar pasa..:-j. Asa, cum nu cred ca i-a pasat vreodata de mine! Azi nu mai e Valentine's, si tot plang in continuare... pentru ca, chiar nu mai rezist sa ma prefac ca e bine. Toate persoanele care mi-au devenit dragi, pana la urma m-au ranit asa cum au putut mai bine. Scriu aici, pentru ca uneori am impresia ca nu am cui sa-i spun, ca nu are cine sa ma asculte, sau poate nu vreau sa incurc lumea..cu depresiile mele :-j. Sau poate, doar nu vreau mila lor ! Prietenii? Da, am destui... vorba vine. Pacat, ca de cativa din ei, care chiar ii credeam prieteni, mi-am dat seama.. ca imi sunt prieteni, doar cand au ei nevoie de ceva..in rest nici nu stiu de mine. Si asta ma doare, pentru ca eu chiar am crezut in acele persoane. Nu pot sa zic, ca nu am vreo 2 persoane de incredere..la care probabil, as putea sa le spun, tot ce ma apasa, fara sa primesc mila lor, insa, nu vreau sa-i deranjez...sunandu-i, doar pentru ca am nevoie de un umar pe care sa plang, fara sa ma intrebe de ce. Pentru ca doar asta as vrea, un umar, pe care pot sa plang, si care sa ma tine in brate.. fara sa-mi puna sute de intrebari, si sa ma ia la rost de ce am tacut pana acum. Dar, poate, ca, nu cred ca ar trebui sa ii impovarasc si pe ei cu asta. Si, oricum perna e cel mai bun prieten in momentele astea, pentru ca ea, nu ar putea sa ma tradeze vreodata, sau sa-si dea drumul la gura. In fine, as mai scrie, dar trebuie sa plec. Azi, pe langa ieri.. mi-am luat telefonul de pe silent, si am raspuns celor care m-au sunat. Ieri insa, toata ziua nu m-am uitat, la telefon, l-am pus pe silent, si m-am decuplat de toata lumea. Whatever, a trecut Valentine's, urmeaza Dragobetele...dar nu ar trebui sa fie o problema nu? Pentru ca indiferent, daca e luna iubirii sau nu, problemele mele raman tot aici unde sunt. Doar ca atata iubire si dulcegarii prin jur, ma imbolnavesc, imi provoaca diabet!

Intrebari...

       M-am asezat in fata la pc, am deschis aceasta fila alba si o gramada de ganduri imi trec prin minte. Si as vrea sa le scriu pe toate, dar ma blochez... Sunt nedumeririle, trairile, suferintele si toate dilemele ce le-am strans, si inca nu am reusit sa le inteleg. Nu stiu ce e in mintea mea, imi ascult gandurile si nu pricep nimic. Vreau sa lupt in continuare, dar nu stiu daca mai am pentru ce. Sa renunt? Sa continui?
      Mintea imi spune sa o las asa, sa mearga totul de la sine, dar subconstientul meu imi spune: " Nu te lasa, nu te da batuta! Continua sa mergi mai departe! " Sa aleg calea simpla oare o fi mai bine? Sa continui sa lupt pentru ceva imposibil o fi si mai bine? Sau o fi mai rau? Nu te poti opune destinului, insa uneori trebuie sa-i dai si tu o mana de ajutor. Nu poti lasa chiar totul in voia sortii. Comoditatea nu e cea mai buna alegere. Vrei ceva, lupta pentru acel ceva. Dar, cand tu tot lupti si vezi ca e in zadar, atunci ce trebuie sa faci? Sa renunti? Poate, uneori singurul lucru ce il mai poti face, este doar sa renunti. Dar cum ai putea renunta cand gandurile nu iti dau pace? Cand mereu iti pui intrebari :" Cum ar fi daca...?" Dar daca alegi sa renunti, ca asa e cel mai bine...si dupa un timp iti spui:" Oare ar fi fost altfel, daca as fi incercat mai mult?" Poate nu a fost de ajuns cat am incercat si cate am facut. Dar oare se merita sa faci atatea eforturi, sa faci tot ce poti, si pana la urma sa te alegi doar cu nimic? Cum sti ca faci alegerea corecta? Mi-as asculta intuitia... Dar nu pot, e complicat.. Deoarece ceea ce imi spune intuitia se afla in contradictoriu cu ceea ce imi spune ratiunea. Atunci ce ar trebui sa fac? Pe ce cale sa merg? O sa imi regret alegerea? O sa merite tot riscul? Uneori, nu stiu mi-as dori sa am o voce interioara care sa-mi spuna, ce ar fi cel mai bine sa fac. Dar nu, viata iti pune doar intrebarile... Iar pentru a afla raspunsurile, trebuie sa treci peste multe piedici, multe teste, iar daca nu alegi ceea ce trebuie, nu afli raspunsul corect. Si atunci pentru ce toate aceste amagiri? Pentru ce toate aceste ganduri? Pentru ce toate aceste lacrimi? Singurul lucru ce poti sa il mai faci, e sa astepti sa treaca timpul, si sa speri ca odata cu trecerea timpului, va trece si durerea din interiorul tau, si pana la urma toata aceasta boala a sufletului pur si simplu se va vindeca. Viata continua orice s-ar afla in sufletul tau, fie ploaie, fie soare, totul merge mai departe. Tu, insa poti doar spera, ca, candva va fi totul bine! Iar inima care acum e bucati, cu timpul va fi din nou intreaga!

Ai grija de tine !

      Ai grija de tine, pentru mine inseamna mai mult decat "te iubesc" ! Si asta de ce ? Pentru ca te iubesc eu suficient, si daca tot ai ales sa ma scoti din viata ta fara nici un motiv, macar sa stiu ca esti bine. Vreau sa stiu ca esti bine, ca esti fericit, vreau sa stiu in continuare totul despre tine... Vreau doar sa iti mearga bine ! Daca tu esti fericit, voi fi si eu fericita... chiar daca sufletu-n mine plange de dorul tau. Ma voi bucura pentru fericirea ta, pentru faptul ca zambesti, ca te distrezi, ca iti merge bine. Chiar daca m-ai uitat si nu mai contez pentru tine, nici nu stiu macar daca am contat vreodata, mie imi pasa inca de tine, si imi va pasa in continuare. Si stii de ce? Pentru ca inima mea inca e la tine. Si stii de ce ai fost tu? Pentru ca atunci cand ne-am intalnit, am vazut in tine o caldura ce nu am mai vazut-o la nimeni. Si ai stiut cum sa-mi vorbesti, cum sa-mi zambesti, cum sa ma cuceresti... Te rog doar ai grija de tine, si de sufletul meu..pentru ca eu nu pot. Daca as putea as face-o cu cel mai mare drag. Chiar daca ai ales, sa nu mai insemn nimic pentru tine, sa ma lasi asa rece...sper ca acel motiv pentru care ai renuntat la mine, chiar sa fi meritat...pentru ca daca nu, ai pierdut pe cineva care ar fi dat orice doar sa te vada fericit ! Fericirea ta ar fi contat mai mult :) Mi-as dori sa poti sa vezi cat de mult tin eu la tine. Doar cand vad numele tau pe ecran, zambesc fara motiv. Iar o parte din mine, oricat ar durea, o parte tot va zambi mereu chiar si la simpla mentionare a numelui tau.  Chiar daca azi am ales sa fac ceea ce tu faci cu mine demult, eu doar azi m-am decis sa nu mai lupt pentru tine, sa nu te mai caut, sa nu-ti mai acord importanta...Si voi face toate astea, dar mereu vreau sa stiu ca iti e bine fara mine !  Insa, mai am doar un singur lucru sa-ti spun : Ai grija de tine ! Pentru ca asta conteaza cel mai mult pentru mine.

Good girls love bad boys !

    Fetele bune iubesc baietii rai. Asa se intampla de fiecare data... Nu stiu de ce suntem mai mereu atrase de acest gen de "bad boys" , cand tot timpul spunem ca am vrea un baiat bun, care sa ne merite, sa ne iubeasca, sa ne indrageasca si sa faca totul pentru noi. Si atunci cand il gasim, pur si simplu ii dam cu piciorul la aceasta ocazie de a-l avea si a-l tine langa noi. Iar daca il tinem langa noi, il tinem pe post de prieten, nicidecum pe post de acel baiat care ar crea paradisul pentru noi. Cand dam de el, parca inca vrem acel gen de baiat dar nu e el cel bun, si stim ca ne iubeste si ar face orice...nu il vrem, pentru ca ne atrage baiatul ala greu de cucerit, cu o reputatie nu prea buna, ca vorba aia " ce e interzis, te atrage". Si un bad boy, e cam interzis pentru o fata cuminte si suflet mare. Lumea ii spune vagabond tipului pe care il iubesti, dar tu vezi in el tot ce e mai bun si mai frumos. Si incerci din rasputeri sa convingi lumea ca nu e asa cum cred ei, ca e un baiat de nota 10, dar degeaba.. Ei iti spun ca dragostea te-a orbit, si ca iti vei da seama prea tarziu. Dar, oricum, nu asa se spune ca dragostea e oarba? Degeaba incerci sa-mi scoti tu ochii ca iubesc persoana nepotrivita, daca eu tot ce vad, e ca el ar fi alesul meu. Orice fata cuminte, defapt orice fata, isi doreste acel baiat rau, care sa fie bun doar pentru ea ! Da, iubesc baiatul nepotrivit, cel care spuneti voi ca e vagabond, ca e vrajelist, ca asa face cu toate fetele, ca doar profita de pe urma noastra si probabil a naivitatii noastre. Dar cand il vezi atat de frumos si neinfricat, atat de sigur si optimist incat nu se teme mai de nimic... cum sa nu te atraga? Stii ca el ti-ar putea oferi siguranta aia, care vrei sa o simti langa persoana de langa tine, protectia aia...in care stii ca atata timp cat esti cu el, nu ti s-ar putea intampla nimic. Pentru ca el e acel baiat care nu se teme de bataie, de politie sau de orice alt fel de probleme. E acel baiat care te-ar proteja in bratele lui ca pe un trofeu, temandu-se doar de faptul ca ai putea pati ceva. Voi spuneti ca e un bad boy, dar stiu ca daca as reusi sa-l cuceresc in totalitate, si-ar da si inima pentru mine ! Si, stii de ce sunt asa de sigura? Pentru ca as stii cum sa-l iubesc, cum sa-i ofer dragoste si sinceritate.. si as sti cum sa-i arat incredere si sa-si deschida inima si gandurile sale catre mine.. As lupta pentru el doar eu, si ar fi suficient... dar el, el ar trebui doar sa ma lase sa fac acest lucru pentru el, pentru ca daca nu-mi ofera aceasta ocazie, orice as face e in zadar. Da, iubesc si eu un "bad boy", care stiu ca pe langa aceasta infatisare, in sufletul lui e un iubitor si un romantic... Dar, din pacate, nu m-a lasat sa fiu mult in viata lui...

Unde e binele de care-mi ziceai?

     Probabil nu vei stii niciodata, cat de mult insemni pentru mine. Cat de multe as fi avut sa-ti ofer, ti-as fi dat totul dar tu ai ales sa ma dai deoparte. Nu stiu daca voi intelege vreodata de ce ai facut asta, dar pana la urma va trece si voi uita totul si voi putea sa o iau de la capat, fara intrebari care ma macina zilnic... Daca mi-ai fi dat macar o ocazie, o sansa.. nimic mai mult, ai fi vazut ca nu ar fi fost degeaba. Te-as fi apreciat, te-as fi iubit, as fi incercat totul doar pentru ca tu sa fii fericit, alaturi de mine. As fi preferat sa cad eu, doar sa te poti ridica tu. As fi facut totul pentru tine, pentru noi doi, sa fim fericiti, sa realizezi ca ai facut alegerea buna... daca ai fi ales sa ai incredere in mine. Dar din pacate, nu ai ales asa. Imi spuneai sa nu mai fiu pesimista, ca totul va fi bine.. La acest bine te refereai tu? La binele acesta in care nu ne mai vorbim, abea daca ne mai zicem un "hei"? La binele acesta care inseamna sa traiesc fara tine? La binele acesta cand trebuie sa renunt la tine, pur si simplu, pentru ca eu nu mai pot lupta singura pentru noi? La binele acesta te refereai, in care tu pur si simplu renunti? Acesta e acel bine de care-mi vorbeai? Daca da, lasa-ma sa-ti spun te-ai inselat amarnic, acesta nu e binele care il voiam eu. Nu voiam sa traiesc fara tine, fara zambetul tau, fara mangaierile tale, fara mesajele tale.. fara tot ce tine de tine ! Ai ales gresit, sau poate doar eu cred asta, momentan... dar candva iti vei da seama.. ca as fi meritat sansa aia, pentru ca niciodata nu va mai fi o femeie care sa te iubeasca atat de mult pe cum as fi facut-o eu !

De ce?

      De ce? De ce m-ai lasat sa ma indragostesc de tine daca stiai ca o sa pleci? De ce mi-ai dat sperante? De ce m-ai facut sa visez? De ce ai fost cu mine? De ce m-ai luat in bratele tale, si apoi brusc m-ai lasat? De ce mi-ai aratat intreaga ta lume, daca stiai ca vei pleca? De ce mi-ai deschis inima spre tine, daca stiai ca ma vei lasa? De ce te-ai bucurat de prezenta mea, daca stiai ca o sa-ti treaca repede? De ce m-ai adorat, daca stiai ca nu o sa-ti mai pese? Atatea intrebari imi trec prin minte, si la niciuna nu gasesc un raspuns. Pot doar sa trag concluzii, dar nu am cum sa stiu daca trag concluziile bune sau nu. Tu, pur si simplu m-ai lasat asa, fara nici o explicatie, fara nimic. Nu stiu cu ce am gresit, sau macar daca ti-am gresit cu ceva.Nu stiu daca e vina mea sau nu. Nu stiu nimic. Doar m-ai facut sa te iubesc, si apoi ti-ai bagat ceva in sentimentele mele. Te-ai pisat pe visele mele, pe iluziile mele, pe sentimentele mele, pe dragostea ce ti-o port. As fi zis, care ti-o purtam, dar din nefericire, inca ti-o port. Inca te iubesc, inca ma gandesc la tine, inca ma gandesc la noi, inca ma gandesc cum ar fi fost, daca ar fi fost asa cum ar fi trebuit sa fie? Noi doi impreuna... Ce frumos e cand poti vorbi in doi, noi doi eram un intreg. Mai tii minte? Spuneai ca suntem doi in unu... Eu mai tin minte, si o spuneai asa de frumos si inocent, incat chiar te-am crezut. Prostia mea, ca te-am crezut, ca am crezut in vorbele tale, care au fost de 2 bani. Ma minteai, imi vorbeai de sentimente, imi vorbeai de noi doi, de cat de bine te simti cu mine... Si pentru ce ai facut toate astea? Doar sa ma ai si in pat? Bravo tie ! Nu te poti numi barbat, daca doar prin minciuni poti face o femeie a ta... Si asta pentru ce? Pentru o ora de sex? Nu stiu cum naiba am ajuns sa tin la tine asa mult, nu stiu ce am vazut la tine, nu stiu cum ai reusit sa-mi furi inima atat de usor...Dar candva, crede-ma eu o voi recupera, iar tu, tu vei implora pentru ea! Dar va fi prea tarziu... Imi vei zice "Mi-e dor de tine!" Iar eu iti voi spune : Iti va trece! Si mie mi-a fost, si mi-a trecut! " Si abea atunci, cand va fi prea tarziu iti vei da seama ca ai pierdut fata care chiar te iubea !

Am nevoie de tine...

     Am nevoie de tine mai mult decat ai tu nevoie de mine! Eu am nevoie de tine, pentru tot ceea ce m-ai facut sa traiesc, sa simt... Pur si simplu mi-ai redat increderea in mine, fara sa vrei si fara sa sti. Cu tine ma sinteam altfel, mai sigura, mai puternica. Tu, cu simpla ta prezenta, imi ofereai putere si siguranta, langa tine orice problema mi se parea mica si usoara. Am nevoie de tine sa simt din nou, sa pot spera din nou, sa am incredere din nou... Am nevoie de asta. Fara tine ma  simt pustie, singura, dezamagita. Uneori chiar si atunci cand sunt cu prietenii mei, pentru care as face orice si imi sunt foarte importanti, si cu ei ma simt uneori singura, sunt cu ei dar gandul imi fuge la tine, la tot ceea ce am trait, la tot ceea ce am simtit. Stiu, ca tu nu ai nevoie de mine, deaia m-ai uitat, deaia nu ma mai cauti, deaia m-ai lasat asa pur si simplu, deaia nu ai luptat pentru noi. Tu nu esti orgolios, tie pur si simplu nu-ti pasa. Iar daca nu-ti pasa, cum ai putea avea tu nevoie de mine? Tu nu ai nevoie de mine, dar eu...eu am nevoie de tine ! Am nevoie sa-mi redai sperantele, visele si iluziile ce mi le-ai luat cand totul intre noi s-a incheiat ! Pur si simplu... am nevoie de tine !