Intrebari...

       M-am asezat in fata la pc, am deschis aceasta fila alba si o gramada de ganduri imi trec prin minte. Si as vrea sa le scriu pe toate, dar ma blochez... Sunt nedumeririle, trairile, suferintele si toate dilemele ce le-am strans, si inca nu am reusit sa le inteleg. Nu stiu ce e in mintea mea, imi ascult gandurile si nu pricep nimic. Vreau sa lupt in continuare, dar nu stiu daca mai am pentru ce. Sa renunt? Sa continui?
      Mintea imi spune sa o las asa, sa mearga totul de la sine, dar subconstientul meu imi spune: " Nu te lasa, nu te da batuta! Continua sa mergi mai departe! " Sa aleg calea simpla oare o fi mai bine? Sa continui sa lupt pentru ceva imposibil o fi si mai bine? Sau o fi mai rau? Nu te poti opune destinului, insa uneori trebuie sa-i dai si tu o mana de ajutor. Nu poti lasa chiar totul in voia sortii. Comoditatea nu e cea mai buna alegere. Vrei ceva, lupta pentru acel ceva. Dar, cand tu tot lupti si vezi ca e in zadar, atunci ce trebuie sa faci? Sa renunti? Poate, uneori singurul lucru ce il mai poti face, este doar sa renunti. Dar cum ai putea renunta cand gandurile nu iti dau pace? Cand mereu iti pui intrebari :" Cum ar fi daca...?" Dar daca alegi sa renunti, ca asa e cel mai bine...si dupa un timp iti spui:" Oare ar fi fost altfel, daca as fi incercat mai mult?" Poate nu a fost de ajuns cat am incercat si cate am facut. Dar oare se merita sa faci atatea eforturi, sa faci tot ce poti, si pana la urma sa te alegi doar cu nimic? Cum sti ca faci alegerea corecta? Mi-as asculta intuitia... Dar nu pot, e complicat.. Deoarece ceea ce imi spune intuitia se afla in contradictoriu cu ceea ce imi spune ratiunea. Atunci ce ar trebui sa fac? Pe ce cale sa merg? O sa imi regret alegerea? O sa merite tot riscul? Uneori, nu stiu mi-as dori sa am o voce interioara care sa-mi spuna, ce ar fi cel mai bine sa fac. Dar nu, viata iti pune doar intrebarile... Iar pentru a afla raspunsurile, trebuie sa treci peste multe piedici, multe teste, iar daca nu alegi ceea ce trebuie, nu afli raspunsul corect. Si atunci pentru ce toate aceste amagiri? Pentru ce toate aceste ganduri? Pentru ce toate aceste lacrimi? Singurul lucru ce poti sa il mai faci, e sa astepti sa treaca timpul, si sa speri ca odata cu trecerea timpului, va trece si durerea din interiorul tau, si pana la urma toata aceasta boala a sufletului pur si simplu se va vindeca. Viata continua orice s-ar afla in sufletul tau, fie ploaie, fie soare, totul merge mai departe. Tu, insa poti doar spera, ca, candva va fi totul bine! Iar inima care acum e bucati, cu timpul va fi din nou intreaga!

Ai grija de tine !

      Ai grija de tine, pentru mine inseamna mai mult decat "te iubesc" ! Si asta de ce ? Pentru ca te iubesc eu suficient, si daca tot ai ales sa ma scoti din viata ta fara nici un motiv, macar sa stiu ca esti bine. Vreau sa stiu ca esti bine, ca esti fericit, vreau sa stiu in continuare totul despre tine... Vreau doar sa iti mearga bine ! Daca tu esti fericit, voi fi si eu fericita... chiar daca sufletu-n mine plange de dorul tau. Ma voi bucura pentru fericirea ta, pentru faptul ca zambesti, ca te distrezi, ca iti merge bine. Chiar daca m-ai uitat si nu mai contez pentru tine, nici nu stiu macar daca am contat vreodata, mie imi pasa inca de tine, si imi va pasa in continuare. Si stii de ce? Pentru ca inima mea inca e la tine. Si stii de ce ai fost tu? Pentru ca atunci cand ne-am intalnit, am vazut in tine o caldura ce nu am mai vazut-o la nimeni. Si ai stiut cum sa-mi vorbesti, cum sa-mi zambesti, cum sa ma cuceresti... Te rog doar ai grija de tine, si de sufletul meu..pentru ca eu nu pot. Daca as putea as face-o cu cel mai mare drag. Chiar daca ai ales, sa nu mai insemn nimic pentru tine, sa ma lasi asa rece...sper ca acel motiv pentru care ai renuntat la mine, chiar sa fi meritat...pentru ca daca nu, ai pierdut pe cineva care ar fi dat orice doar sa te vada fericit ! Fericirea ta ar fi contat mai mult :) Mi-as dori sa poti sa vezi cat de mult tin eu la tine. Doar cand vad numele tau pe ecran, zambesc fara motiv. Iar o parte din mine, oricat ar durea, o parte tot va zambi mereu chiar si la simpla mentionare a numelui tau.  Chiar daca azi am ales sa fac ceea ce tu faci cu mine demult, eu doar azi m-am decis sa nu mai lupt pentru tine, sa nu te mai caut, sa nu-ti mai acord importanta...Si voi face toate astea, dar mereu vreau sa stiu ca iti e bine fara mine !  Insa, mai am doar un singur lucru sa-ti spun : Ai grija de tine ! Pentru ca asta conteaza cel mai mult pentru mine.

Good girls love bad boys !

    Fetele bune iubesc baietii rai. Asa se intampla de fiecare data... Nu stiu de ce suntem mai mereu atrase de acest gen de "bad boys" , cand tot timpul spunem ca am vrea un baiat bun, care sa ne merite, sa ne iubeasca, sa ne indrageasca si sa faca totul pentru noi. Si atunci cand il gasim, pur si simplu ii dam cu piciorul la aceasta ocazie de a-l avea si a-l tine langa noi. Iar daca il tinem langa noi, il tinem pe post de prieten, nicidecum pe post de acel baiat care ar crea paradisul pentru noi. Cand dam de el, parca inca vrem acel gen de baiat dar nu e el cel bun, si stim ca ne iubeste si ar face orice...nu il vrem, pentru ca ne atrage baiatul ala greu de cucerit, cu o reputatie nu prea buna, ca vorba aia " ce e interzis, te atrage". Si un bad boy, e cam interzis pentru o fata cuminte si suflet mare. Lumea ii spune vagabond tipului pe care il iubesti, dar tu vezi in el tot ce e mai bun si mai frumos. Si incerci din rasputeri sa convingi lumea ca nu e asa cum cred ei, ca e un baiat de nota 10, dar degeaba.. Ei iti spun ca dragostea te-a orbit, si ca iti vei da seama prea tarziu. Dar, oricum, nu asa se spune ca dragostea e oarba? Degeaba incerci sa-mi scoti tu ochii ca iubesc persoana nepotrivita, daca eu tot ce vad, e ca el ar fi alesul meu. Orice fata cuminte, defapt orice fata, isi doreste acel baiat rau, care sa fie bun doar pentru ea ! Da, iubesc baiatul nepotrivit, cel care spuneti voi ca e vagabond, ca e vrajelist, ca asa face cu toate fetele, ca doar profita de pe urma noastra si probabil a naivitatii noastre. Dar cand il vezi atat de frumos si neinfricat, atat de sigur si optimist incat nu se teme mai de nimic... cum sa nu te atraga? Stii ca el ti-ar putea oferi siguranta aia, care vrei sa o simti langa persoana de langa tine, protectia aia...in care stii ca atata timp cat esti cu el, nu ti s-ar putea intampla nimic. Pentru ca el e acel baiat care nu se teme de bataie, de politie sau de orice alt fel de probleme. E acel baiat care te-ar proteja in bratele lui ca pe un trofeu, temandu-se doar de faptul ca ai putea pati ceva. Voi spuneti ca e un bad boy, dar stiu ca daca as reusi sa-l cuceresc in totalitate, si-ar da si inima pentru mine ! Si, stii de ce sunt asa de sigura? Pentru ca as stii cum sa-l iubesc, cum sa-i ofer dragoste si sinceritate.. si as sti cum sa-i arat incredere si sa-si deschida inima si gandurile sale catre mine.. As lupta pentru el doar eu, si ar fi suficient... dar el, el ar trebui doar sa ma lase sa fac acest lucru pentru el, pentru ca daca nu-mi ofera aceasta ocazie, orice as face e in zadar. Da, iubesc si eu un "bad boy", care stiu ca pe langa aceasta infatisare, in sufletul lui e un iubitor si un romantic... Dar, din pacate, nu m-a lasat sa fiu mult in viata lui...

Unde e binele de care-mi ziceai?

     Probabil nu vei stii niciodata, cat de mult insemni pentru mine. Cat de multe as fi avut sa-ti ofer, ti-as fi dat totul dar tu ai ales sa ma dai deoparte. Nu stiu daca voi intelege vreodata de ce ai facut asta, dar pana la urma va trece si voi uita totul si voi putea sa o iau de la capat, fara intrebari care ma macina zilnic... Daca mi-ai fi dat macar o ocazie, o sansa.. nimic mai mult, ai fi vazut ca nu ar fi fost degeaba. Te-as fi apreciat, te-as fi iubit, as fi incercat totul doar pentru ca tu sa fii fericit, alaturi de mine. As fi preferat sa cad eu, doar sa te poti ridica tu. As fi facut totul pentru tine, pentru noi doi, sa fim fericiti, sa realizezi ca ai facut alegerea buna... daca ai fi ales sa ai incredere in mine. Dar din pacate, nu ai ales asa. Imi spuneai sa nu mai fiu pesimista, ca totul va fi bine.. La acest bine te refereai tu? La binele acesta in care nu ne mai vorbim, abea daca ne mai zicem un "hei"? La binele acesta care inseamna sa traiesc fara tine? La binele acesta cand trebuie sa renunt la tine, pur si simplu, pentru ca eu nu mai pot lupta singura pentru noi? La binele acesta te refereai, in care tu pur si simplu renunti? Acesta e acel bine de care-mi vorbeai? Daca da, lasa-ma sa-ti spun te-ai inselat amarnic, acesta nu e binele care il voiam eu. Nu voiam sa traiesc fara tine, fara zambetul tau, fara mangaierile tale, fara mesajele tale.. fara tot ce tine de tine ! Ai ales gresit, sau poate doar eu cred asta, momentan... dar candva iti vei da seama.. ca as fi meritat sansa aia, pentru ca niciodata nu va mai fi o femeie care sa te iubeasca atat de mult pe cum as fi facut-o eu !

De ce?

      De ce? De ce m-ai lasat sa ma indragostesc de tine daca stiai ca o sa pleci? De ce mi-ai dat sperante? De ce m-ai facut sa visez? De ce ai fost cu mine? De ce m-ai luat in bratele tale, si apoi brusc m-ai lasat? De ce mi-ai aratat intreaga ta lume, daca stiai ca vei pleca? De ce mi-ai deschis inima spre tine, daca stiai ca ma vei lasa? De ce te-ai bucurat de prezenta mea, daca stiai ca o sa-ti treaca repede? De ce m-ai adorat, daca stiai ca nu o sa-ti mai pese? Atatea intrebari imi trec prin minte, si la niciuna nu gasesc un raspuns. Pot doar sa trag concluzii, dar nu am cum sa stiu daca trag concluziile bune sau nu. Tu, pur si simplu m-ai lasat asa, fara nici o explicatie, fara nimic. Nu stiu cu ce am gresit, sau macar daca ti-am gresit cu ceva.Nu stiu daca e vina mea sau nu. Nu stiu nimic. Doar m-ai facut sa te iubesc, si apoi ti-ai bagat ceva in sentimentele mele. Te-ai pisat pe visele mele, pe iluziile mele, pe sentimentele mele, pe dragostea ce ti-o port. As fi zis, care ti-o purtam, dar din nefericire, inca ti-o port. Inca te iubesc, inca ma gandesc la tine, inca ma gandesc la noi, inca ma gandesc cum ar fi fost, daca ar fi fost asa cum ar fi trebuit sa fie? Noi doi impreuna... Ce frumos e cand poti vorbi in doi, noi doi eram un intreg. Mai tii minte? Spuneai ca suntem doi in unu... Eu mai tin minte, si o spuneai asa de frumos si inocent, incat chiar te-am crezut. Prostia mea, ca te-am crezut, ca am crezut in vorbele tale, care au fost de 2 bani. Ma minteai, imi vorbeai de sentimente, imi vorbeai de noi doi, de cat de bine te simti cu mine... Si pentru ce ai facut toate astea? Doar sa ma ai si in pat? Bravo tie ! Nu te poti numi barbat, daca doar prin minciuni poti face o femeie a ta... Si asta pentru ce? Pentru o ora de sex? Nu stiu cum naiba am ajuns sa tin la tine asa mult, nu stiu ce am vazut la tine, nu stiu cum ai reusit sa-mi furi inima atat de usor...Dar candva, crede-ma eu o voi recupera, iar tu, tu vei implora pentru ea! Dar va fi prea tarziu... Imi vei zice "Mi-e dor de tine!" Iar eu iti voi spune : Iti va trece! Si mie mi-a fost, si mi-a trecut! " Si abea atunci, cand va fi prea tarziu iti vei da seama ca ai pierdut fata care chiar te iubea !

Am nevoie de tine...

     Am nevoie de tine mai mult decat ai tu nevoie de mine! Eu am nevoie de tine, pentru tot ceea ce m-ai facut sa traiesc, sa simt... Pur si simplu mi-ai redat increderea in mine, fara sa vrei si fara sa sti. Cu tine ma sinteam altfel, mai sigura, mai puternica. Tu, cu simpla ta prezenta, imi ofereai putere si siguranta, langa tine orice problema mi se parea mica si usoara. Am nevoie de tine sa simt din nou, sa pot spera din nou, sa am incredere din nou... Am nevoie de asta. Fara tine ma  simt pustie, singura, dezamagita. Uneori chiar si atunci cand sunt cu prietenii mei, pentru care as face orice si imi sunt foarte importanti, si cu ei ma simt uneori singura, sunt cu ei dar gandul imi fuge la tine, la tot ceea ce am trait, la tot ceea ce am simtit. Stiu, ca tu nu ai nevoie de mine, deaia m-ai uitat, deaia nu ma mai cauti, deaia m-ai lasat asa pur si simplu, deaia nu ai luptat pentru noi. Tu nu esti orgolios, tie pur si simplu nu-ti pasa. Iar daca nu-ti pasa, cum ai putea avea tu nevoie de mine? Tu nu ai nevoie de mine, dar eu...eu am nevoie de tine ! Am nevoie sa-mi redai sperantele, visele si iluziile ce mi le-ai luat cand totul intre noi s-a incheiat ! Pur si simplu... am nevoie de tine !

Spune-mi ce simti, ce vrei tu..dar sa nu taci!

        Baietilor, va adoram, va indragim chiar daca va consideram niste porci, atunci cand ne faceti sa suferim, sau cand pur si simplu ne chemati la o intalnire si apoi, ne lasati sa ne punem intrebarea "Oare i-a placut de mine? Oare ce impresie i-am facut?" Voi asteptati, sa facem noi asta, asa o fi dar asa cum asteptati voi, asa asteptam si noi. Nu prea cred ca are importanta cine scrie primul, dar totusi asa ar fi frumos, sa o faceti voi, mai ales daca in ultimul timp, tot noi v-am cautat pe voi. Noi adoram sa ne faceti complimente, sa ne spuneti glume, sa ne faceti sa ne simtim bine. Si mai ales tot ce simtiti pentru noi, si tot ceea ce va facem noi sa simtiti. Nu stiu, ar trebui sa vi se urle zilnic in ureche "Ba, nu fi fraier, asta chiar te iubeste !" ca sa va deschide-ti ochii, sa vedeti cat de repede punem noi suflet pentru voi, si ca meritam sa va exteriorizati si voi sentimentele? Poate gresim noi, ca ajungem sa va iubim prea repede ca proastele..dar pe de alta parte e vina voastra, ca ne dati atatea sperante, vise si iluzii ca apoi sa ni le luati fara nici un motiv. Ce suntem noi? Jucariile voastre? Sa va jucati cu noi, cu mintea noastra, cu sufletul nostru si cu sentimentele noastre? Ba ne scrieti, ba nu ne scrieti, ba ne cautati, ba nu ne cautati, ba ne placeti, ba nu ne placeti... Hotarati-va! Si mai spuneti de noi ca suntem complicate, si ca nu stim ceea ce vrem. Va inselati amarnic! Noi stim ce vrem, vrem un barbat adevarat, sa ne iubeasca si sa ne trateze ca pe niste printese, un barbat care sa creeze raiul pentru noi, sa nu-i fie frica sa isi arate toata dragostea ce ne-o poarta, doar pentru ca vezi doamne, e barbat si are orgoliu. Daca faceti asta, voi va alegeti cu cea mai minunata femeie, pe care a-ti putea-o avea vreodata, o femeie care ar face pana si imposibilul doar ca sa va fie voua bine. O fata care nu iti cere nimic, doar sa fii langa ea si atat, sa stii ca merita totul ! Dar voi, voi nu apreciati toate sentimentele noastre pentru voi...si aici poate noi ne pierdem timpul cu voi, incercand sa va demonstram cat de mult va iubim... Dar voi, voi pierdeti pe cineva care chiar va iubeste !

Hai sa-ti spun cum m-am indragostit 2 ...

       Trebuie sa fie si o parte a 2a, pentru ca m-am avantat in sentimente, iluzii si sperante, si doar cum m-am indragostit nu am mai spus. In mare parte m-am indragostit de el, pentru ca atata timp cat am fost cu el, aveam impresia ca traiesc o poveste. Chiar daca au fost lucruri simple, mie imi plac lucrurile simple. Eu fiind dintr-un oras, el fiind din altul...Vorbisem zile intregi pe net, stiam ca mie deja imi place...si poate ca mai rau o sa fac daca ma voi intalni cu el. Atunci, nu a fost mai rau...dar acum este mai rau, deoarece eu ma gandesc zi de zi la el, la cat de minunate au fost acele zile, cat am stat eu in orasul lui..si care le-am petrecut cu el. Acum, da, a fost o alegere proasta...dar cum ziceam..nu ma asteptam sa devina atat de important pentru mine. Sau nu, nu a fost o alegere proasta, pentru ca nu regret nimic, mi-a placut foarte mult sa-mi petrec timpul alaturi de el. Sunt confuza, nu stiu ce e cu mine, nu stiu ce simt..pur si simplu nu stiu ce naiba e. Acum ca sufar, nu stiu, oricum nu ma asteptam sa tina asa ceva, dar probabil mi-ar fi placut sa incerc, sa incercam amandoi, daca chiar i-ar fi pasat. Mai mereu merg pe "Nu risti, nu castigi.", asa as fi vrut sa ma duc si acum. Sa risc totul pentru el, pentru noi...  Si oricum, cel mai bun lucru din an, a fost sa-l intalnesc pe el. Dar si asa, eu oricum ii voi fi mereu aproape chiar daca, eu sunt aici si el e departe. :) E dureros da', sa oferi dragoste..si sa primesti indiferenta? Poate, la mine, da, e indiferenta...sau nepasare? Stie, stie ca il plac, bineinteles ca nu i-am strigat in gura mare te iubesc, si nici nu o voi face. Dar asta nu a schimbat nimic, chiar nimic. Totul e altfel. Defapt e altfel, de cand ne-am despartit, de cand am fost eu nevoita sa vin acasa...si sa oprim totul. Poate l-am si dezamagit putin, ca vorba aia lumea se baga, si discuta tot felul de c*c*turi . Oricum, doar el stie ce e cu adevarat si ce simte. Zilele cu el, nu le voi uita niciodata, iar una din cele mai minunate...a fost cea in care am primit in dar, ceva personal. Am fost atat de fericita, nu aveam cuvinte, nu imi venea sa cred, atatea fete i-au cerut si ar fi vrut asa ceva, dar nu...el m-a ales pe mine. Pur si simplu am ramas fara cuvinte, am sarit la gatul lui si l-am sarutat. Si totusi, nu e ciudat cum intr-o zi unul dintre strainii de pe strada, poate fi sufletul tau pereche? Ca te poti indragosti intr-o clipa, intr-o zi, in cateva zile, dar sa uiti acea persoana poate dura chiar si ani? Dragostea e de neinteles, e complicata...iar noi, fiecare o complicam si mai tare cu caracterele noastre pline de orgoliu si mandrie. Cum as fi putut sa nu ma indragostesc de el, cand doar atunci cand ma privea, sau imi oferea zambet..inima imi batea mult mai tare ? Cum as fi putut sa nu o fac, cand s-a comportat minunat? Cum as fi putut sa nu o fac cand atingerile lui trezeau in mine fiori, care imi dadeau senzatia aia de piele de gaina? Cum as fi putut sa nu o fac cand ma saruta de parca nu putea respira, iar eu eram aerul lui? Cum as fi putut sa nu o fac, cand cu el am trait cea mai frumoasa noapte de dragoste din viata mea? Si atunci, cum as fi putut sa nu ajung sa ma indragostesc de el, cand totul era perfect? Am fost avertizata de prietena mea, dar a fost degeaba. Imi doream atat de mult, sa-l vad, sa-l cunosc, sa fiu cu el... Chiar daca acum, poate doar eu ma mai gandesc la noi 2, in visele mele suntem mereu impreuna :). Normal ar trebui sa fiu cum e el, si daca lui nu-i pasa, e ok, nici mie nu-mi pasa ! Dar mie imi pasa, mie imi pasa prea mult, din milioane de oameni eu l-am vrut doar pe el. Si oricat ar fi distanta de grea, el are locul sau in inimea mea, si sper doar ca odata va realiza ca a pierdut pe cineva, care ar fi facut orice doar sa-l vada fericit, care ar fi avut grija de inima sa, mai mult decat ar fi avut de ea. Si, sper ca totusi frigul sa-mi inghete dorul de el. Tot ce am facut cu el, au fost chestii minore si simple, care mie mi-au ajuns la inima. Ne-am plimbat, ne-am uitat la filme, am iesit cu prieteni, ne-am sarutat, ne-am comportat ca 2 iubiti. Si, brusc totul se termina, si totul se termina cu o zi inainte, de cand ar fi normal, si cand m-as fi asteptat eu.Imi e dor de el, chiar daca nu merita :(. Puteam sa jur, ca ii pasa macar 5 %, dar nu, nu... Si mereu, ma intreb ce e asa greu sa-ti pese macar putin? Sa-ti pese, nu costa nimic. Si uite-ma, dupa o saptamana, stau aici si inca imi scriu povestea gandindu-ma la el, iar el..pe el probabil il doare-n cot de mine. Cateodata, mintea are nevoie de mai mult timp, sa accepte ceva ce inima stie demult. Poate la mine, mintea mea nu accepta, si probabil inima mea stia de la inceput, ca nu are rost sa ma indragostesc de el. Stiu ca nu am zis nici acum foarte multe detalii, nu am exprimat perfectiunea ce am trait-o cu el, insa detaliile nu cred ca sunt atat de importante, pe cat sunt sentimentele mele pentru el.La ce as renunta, pentru doar inca un minut cu el? Buna intrebare! La cat sunt de nebuna, as renunta la orice, chiar daca poate nu merita osteneala.  L-as fi vrut pentru o vesnicie, dar el a renuntat, a renuntat la mine, la noi doi. Si chiar daca sunt atatia baieti pe lume, eu tot pe el il voi iubi... Il vad si acum on-line, dar acum stiu ca nu mai e pentru mine.Pentru el am fost doar o aventura, sau doar o alta fata pe care a innebunit-o, nu stiu, habar nu am. Unele lucruri ma fac sa cred ca am fost doar o alta aventura de a lui, dar alte lucruri ma fac sa cred contrariul, ca totusi ceva am insemnat pentru el, atata timp cat m-a lasat in viata lui. Nu stiu ce sa cred, nu stiu cu adevarat ce e, asta doar el o stie, sau poate doar am gresit eu crezand ca el va putea simti ceva pentru mine. Poate ne vom mai vedea candva, si poate atunci vom avea ocazia sa vorbim despre toate astea ce au fost intre noi. Poate pana atunci il voi uita... Dar numai poate ...

Hai sa-ti spun cum m-am indragostit...

     Hai sa-ti zic cum m-am indragostit, cum m-am indragostit de privirea lui, de ochii lui caprui, de surasul lui, de mangaierea lui, de el.. sa-ti zic cum m-am indragostit de EL !Nu cautam nimic in el, dar am gasit totul ! M-am indragostit de el fara sa-mi dau seama, fara sa realizez cat de important urma sa devina in viata mea, cu fiecare minut ce il descopeream tot mai mult... Si tot acele povesti sunt cele mai frumoase, indiferent de cat au durat... care incep cand nici nu iti dai seama, timpul doar trece.. tu vorbesti cu zilele cu o persoana...care ajunge sa fie prioritatea ta, fara sa iti dai seama... si apoi stai si te gandesti.. ca totul a inceput de la o banala discutie pe net. Zilele in care asteptai sa il vezi on-line, sa astepti sa iti scrie el primul, acele ganduri ce te bateau, cand vedeai ca este pe net.. dar nu o facea... Ai fi dat orice sa ii scrii tu prima, dar orgoliul nu te lasa, iar creierul iti dicta intr-una "daca va vrea sa vorbeasca cu tine, iti va scrie...daca nu...e nu". Dar minutele treceau, nici un semn... si erai atat de obisnuita sa vorbesti toate banalitatile cu el, incat iti calci pe orgoliu si faci tu primul pas, ii scrii tu prima... Desi, daca ma gandesc bine se spune ca baietii adora fetele care fac primul pas, nu ? Deci, totusi poate ca nu mi-am calcat prea mult pe orgoliu...pentru ca la final m-am ales cu cea mai minunata poveste si cu cele mai intense trairi. A durat putin, chiar foarte putin...insa a fost perfect. Si oricum, nu tot ce e frumos, repede trece? :)) Tot ceea ce am trait impreuna, momentele alea perfecte...ce nu le-am mai simtit cu nimeni pana acum... pur si simplu ma faceau sa urlu de fericire. Toata lumea spune: indragosteste-te, dragostea e frumoasa. Asa e, dar nimeni nu spune ca o sa si suferi din dragoste. In fine, oricum cand te indragostesti nu poti alege, pentru ca dragostea te ia prin surprindere si apare cand nici nu te astepti. Nu ma consider o norocoasa in dragoste, insa ultimele momente traite alaturi de el au fost de vis. Cand l-am cunoscut, nu ma asteptam sa devina atat de important pentru mine, dar ce sa faci? Inimii nu-i poti comanda, si nu poti nici sa o condamni... Nu stiu daca sunt eu ghinionista in dragoste, sau pur si simplu am dat doar de persoanele gresite.. sau doar am avut parte de relatii imposibile. Ca si acum, daca nu ar fi fost distanta..poate putea sa fie o poveste lunga de amor, dar asa...nu, nu se poate. Stiu ca multa lume ar considera acest motiv, doar o scuza...dar nu e doar o scuza. La distanta nu ai cum sa-ti cladesti o relatie, in care inca nu ai incredere si mai ales incredere, pentru ca increderea e unul din cele mai importante lucruri intr-o relatie. Cum poti pretinde ca ai incredere in cineva, cand ai petrecut doar cateva momente alaturi de el? Da, poti face o relatie la distanta sa mearga, dar cand e o distanta mica, nu una mare. Oricum, un singur mesaj de la el imi facea ziua mai buna, scotea din mine un zambet...pe care nici nu-mi dadeam seama ca il schitam si doar atunci cand ii vedeam numele pe ecran. Si nu stiu cum sa spun, cu el era diferit. Totul era atat de diferit, incat a fost singurul pe care l-am privit gandindu-ma cum ar fi sa fie al meu pentru totdeauna. Poate ma credeti nebuna, sau ca nu am cum sa ma indragostesc de cineva in cateva zile... Dar eu pot, chiar pot.. cred si in dragostea la prima vedere.. deci da am cum sa ma indragostesc de cineva in cateva zile.. Si, oricum mi se spune des sa nu ma mai atasez in halul asta de oameni. Dar nu ascult, si oricat incerc tot ajung sa pun repede suflet. Pentru ca asa sunt eu, si asa e felul meu de a fi. Desi numesc asta cel mai mare defect al meu, nu am cum sa schimb. Primul sarut cu el... si acum ma topesc cand ma gandesc la el...ma trec toti fiorii, si de data asta nu am fluturi in stomac... am balauri :)). Inca imi amintesc acel sarut, ca si cum s-ar fi intamplat acum, mi-a ramas intiparit pe buze...si in inima. Iar inima mea a ramas pe acele buze... a furat-o in momentul cand m-a surprins cu acel sarut pasional, cand buzele noastre s-au atins...parca traiam un vis. Visul vietii mele. Totul era perfect, noi 2 , in pat, mainile noastre atingandu-se, si un film horror, puteti sa radeti..insa mie filmele horror mi se par romantice :)) atunci cand te uiti cu baiatul care iti place... Pentru ca doar asa, poti sa te cuibaresti tot mai mult in bratele lui, dand vina pe film, nu ca asta ar fi ceea ce ai vrut. :D Si apoi, pur si simplu... apare acel sarut. Sa-ti dai palme nu alta :))Trist e ca toate lucrurile frumoase au un final, iar visul meu a ajuns si el la final. Visul meu a fost unul scurt, dar minunat. Nu regret nici o clipa alaturi de el. Nici o zi nu va trece fara sa-mi fie dor de zambetul lui. Ma facea sa rad fara nici un motiv. As fi vrut sa fiu totul pentru el, dar el a ales sa fiu nimic. Stiu am mai zis, probabil din cauza distantei...sau poate ca lui pur si simplu nu-i pasa. Sau, daca mi-ar fi zis, probabil as fi fost atat de nebuna incat sa incerc o astfel de relatie, desi sunt constienta ca e imposibil, sau, as fi fost si mai nebuna, incat nici nu as fi ezitat si m-as fi mutat mai aproape de el daca mi-ar fi zis...dar nu mi-a zis-o. Probabil e doar orgolios si nu crede in relatii la departare, sau cum ziceam poate pur si simplu nu ii pasa. Dar sunt sigura, ca intr-o zi ii va fi dor sa-l cert, sa-l sacai, si sa-l musc...asa cum doar eu o fac. Intr-o zi imi va simti lipsa... 

Cine sunt ?

                    Cine sunt? E o intrebare pe care multi dintre noi, ne-o adresam des. Dar eu, eu sunt o fata, nu pot spune o simpla fata, deoarece nu sunt simpla. Sunt o ciudata, o nebuna si o complicata. :)) Sunt acea fata care inca viseaza la printul din basme, care crede in sufletul pereche, care crede ca ce e al ei, e pus deoparte si ca intr-o zi isi va trai povestea. Acea poveste ce incepe cu "a fost odata ca niciodata...", dar nu acea poveste ce se incheie cu " si au trait fericiti..." ci acea poveste, la care nu ii stii finalul, nu stii daca va fi una cu happy end sau nu. Inca sper, la acel baiat de poveste... care sa-mi ofere o floare atunci cand ma astept mai putin, sa ma surprinda cu un sarut furat, sa ma faca sa ating cerul prin lucrurile simple si marunte. Nu vreau averi, bogatii sau masini. Vreau un baiat care sa ma iubeasca sincer, sa imi fie aproape in momentele bune sau rele, sa avem coltisorul nostru de nebunii, sa fim doar noi 2 contra lumii... Sa ne cladim doar noi acea poveste de vis, acea poveste pe care eu vreau sa o traiesc! Nu vreau o iubire perfecta, fara certuri... vreau o iubire defecta, sa ne certam, sa ne contrazicem..si sa ne impacam in cel mai frumos mod, pentru ca dragostea e cel mai frumos sentiment, si cel mai bogat lucru dintr-o viata. Au fost momente cand am tipat si am sarit in sus de fericire...si au fost momente cand am fost deceptionata, deceptionata de persoane de care nu credeam ca vor face asta vreodata, deceptionata de dragoste, tradata in prietenie, neinteleasa in familie... dar iata-ma, inca sunt aici, si voi fi in continuare... pentru ca oricat de greu ar fi, timpul trece si odata cu el treci si tu... si realizezi ca ai trecut peste orice greutate, si viata iti va oferi alt test. Pentru ca asa e viata, nu are maini...nu ne poate atinge, dar mereu ne da cate o palma! Ne pune mereu la incercare, ne da de fiecare data cate un test de trecut... fie mai simplu, sau mai dificil. S-a intamplat sa gresesc drumul, dar am mers mai departe! Iar, datorita acestor drumuri bune sau rele pe care le parcurgem, lucrurile si intamplarile care le traim si de care avem parte... ne formeaza pe noi ca om. Suntem intr-o continua cunoastere si descoperire de noi insine. Persoanele care vin si pleaca, sentimentele pe care le simtim, trairile de care avem parte zilnic...toate aceste lucruri te fac sa descoperi, in fiecare zi ceva nou despre tine. Ieri, probabil ai facut un lucru, la care nici nu te gandeai vreodata... si totusi, l-ai facut, ai descoperit ca poti sa mai faci ceva in + pe langa ceea ce ai facut pana acum. Iar maine..maine poate vei cunoaste o persoana... care are alte idei pe langa ale tale, care are o alta perceptie... si poate vei incepe sa vezi unele lucruri altfel, fata de cum le vedeai pana acum. Sau poate cunosti un baiat dragut, si pur si simplu inima iti bate din ce in ce mai repede, ceva din interiorul tau iti spune ca el , el este acel "a fost odata ca niciodata" al tau, desi poate...poate nici nu vei reusi sa-i furi macar un sarut, si totusi descoperi acel sentiment...care nu stiai ca il vei putea simti vreodata, acel sentiment ce iti da fiori in tot corpul, ce trezeste in tine lucruri nestiute de tine. Am zambit cand inima imi plangea siroaie, am plans ascultand muzica sau privind fotografii. Uneori ma simteam singura, in multimea de persoane care ma inconjura, doar pentru ca imi lipsea o singura persoana. Fiecare zi e altfel, si in fiecare zi inveti ceva nou. Deci cum as putea sa spun atunci "Cine sunt eu?" cand in fiecare zi ma descopar pe mine... Pot doar sa ma caracterizez, dar nu voi putea spune niciodata cine sunt eu cu adevarat, pentru ca nu ar ajunge o viata intreaga pentru a te putea descoperi!

Ce m-a facut sa-mi fac acest blog?

                  Inca si acum imi pun aceasta intrebare: "Ce m-a facut sa-mi fac acest blog?" Pe de o parte una din prietenele mele cele mai bune, pe de alta voiam de foarte mult timp, insa, nu stiu ceva parca ma oprea. Nu stiu ceva din mine urla sa imi pun toate gandurile in scris, dar parca altceva imi zicea " stai cuminte, nu esti in stare sa faci asta" ! Nu stiu, probabil pentru ca asa sunt eu, nu pot sa ma tin de un lucru pana la capat. De orice chestie ce m-am apucat, de mica si pana acum...nu am reusit sa o duc la final. Pur si simplu renuntam. Renuntam la a-mi trai visele, renuntam la a face ceva cu viata mea..renuntam pur si simplu la tot. Imi era frica...pur si simplu imi era frica sa continui singura. Daca incepeam sa fac un lucru care imi placea, nu tin minte sa fii fost vreodata sustinuta de persoanele dragi, pe care mi le doream alaturi in drumul meu...
           Imi auzeam doar "Sigur, te duci si acolo.. da' ce sa faci tu acolo?", " Cat o sa te tina?" , "Nici nu ai altceva mai bun de facut." , " Pune mana si fa ceva folositor"... Tot felul de chestii care pe mine ma faceau sa cred ca pur si simplu orice fac e in zadar, ca nu fac nimic bine, si pur si simplu nimeni nu e multumit de mine si de felul meu de a fi. Mereu am fost diferita, dar niciodata nu m-am considerat mai buna sau mai rea fata de o alta persoana. Am 23 de ani, si inca nu am realizat nimic... Nu am nimic, si nu pot spune ca ma mandresc, dar nici ca regret ceva din viata mea. Toate alegerile ce le-am facut, fie bune sau rele, nu le regret...probabil cele rele, in momentul cand le-am ales mi s-au parut cele mai bune. Si acum nu stiu...la insistentele prietenei mele, care ma considera o fata foarte puternica, care imi spune de fiecare data cand are ocazia  "Tu poti, tu poti sa o faci ! " Fie ca e vorba de un esec in dragoste, fie ca e vorba de altceva.. ea mereu ma considera o invingatoare. Mereu imi spune " eu nu pot sa fiu ca si tine, nu pot zambi si sa ma prefac ca totul e bine, cand in mine sufletul imi urla, nu pot sa ma ascund, nu pot sa nu ma arat... asa cum o faci tu, esti puternica". Mi-a zis "De ce nu iti faci un blog? Ai avea atatea despre ce sa scrii... Iar mie tu stii sa imi dai doar sfaturi bune de fiecare data." Stiti ce am raspuns? " M-am gandit si eu la asta, dar nu, nu pot sa o fac. Mi-e frica de feedback`uri. Mi-e frica de parerea tuturor. Mi-e frica de ceea ce cred altii. " La care ea imi da o replica, la care nu am avut cum sa-i raspund.. Mi-a raspuns : "Nu esti tu aia, care ziceai mereu ca nu iti pasa ce cred altii despre tine? Nu esti tu care ai avut parul in toate nuantele posibile, de la albastru la portocaliu? Nu esti tu aia care niciodata nu s-a luat dupa ceea ce spunea lumea?" Pur si simplu, nu aveam cum sa-i raspund...deoarece avea dreptate. Avea mare dreptate...niciodata nu mi-a pasat ce zice lumea despre mine, sau ce crede. Mereu am fost cum am vrut eu sa fiu, m-am imbracat cum mi-a placut mie indiferent cat de ciudat sau aiurea era, si am facut tot ceea ce mi-a facut placere indiferent daca, poate unele din aceste lucruri mi-ar fi adus o reputatie proasta. Mereu am zis " Cine ma place, ma place asa cum sunt ! Nu sunt vreo sfanta, dar nici vreo vagaboanda ! "
          Si uite-ma stau aici in fata calculatorului, scriind primul meu articol. Chiar acum am vorbit la telefon cu prietena mea, care bineinteles m-a intrebat : " Te-ai gandit? O sa iti faci acel blog, nu?" I-am raspuns: " nu stiu, poate", ea nestiind ca deja scriu acest prim articol, cu gandul la ea..si la toata increderea si sustinerea ce mi-o poarta. Cu ocazia asta, ii multumesc si aici, pentru prietenia ei, pentru toata sustinerea ei, pentru increderea ei, pentru ca vede in mine ceea ce eu nu vad..o luptatoare! Si, sa stii datorita tie am prins curajul necesar de a-mi face acest blog. Te iubesc mult, draga prietena si MULTUMESC !